CIORBĂ FALSĂ DE BURTĂ

Din cercetările mele cu privire la ciorbe, în general, și de data acesta cu privire la vestita ciorbă de burtă, am aflat, spre surprinderea și mirarea mea, că originea acestei ciorbe nu este nici pe departe una românească.

Istoria spune că ciorba, în general, își are originea în epoca cuceririlor otomane. Aceasta fierbea mereu în cazanele și tuciurile popotei militare. Dintre ciorbe, cele mai bune ciorbe erau cea de burtă și cea de berbecuț. Căpitanii regimentelor de spahii care își aveau corturile în imediata apropiere a popotei, erau numiți ciiorbagii.
În turcește, aceasta fiertură poarta numele de „¢orba” și provine din cuvântul arab „sorba”($arâb).

Grecii, croații, albanezii, bulgarii fac diferite variante ale acestei ciorbe. Singurele adaosuri aduse de români la aceasta rețetă sunt zarzavaturile și oțetul care a înlocuit sucul de lămâie, din lipsa acesteia. Totuși, în restaurantele care se respectă, rețeta continuă să se prepare cu lămâie.

Eu am ales să vă prezint o variantă vegetariană a acestei ciorbe.

Ingrediente :
500 gr bureți pleurotus
4 morcovi(3 pt ciorba+1 răzuit pt culoare)
1 ceapă
1 felie rădăcină țelină
3 cartofi
1 lg boabe de piper
6 căței de usturoi
1 frunză de dafin
Sare după gust
Sucul de la 1 1/2 lămâi
20 ml ulei
1ou
200 ml smântână
1 legătură de pătrunjel verde
3-4 gogoșari în oțet pentru decorat

Ceapa se toacă și se pune la înăbușit cu puțină apă și ulei. Când aceasta este de jumatate fiartă, se adaugă zarzavaturile întregi, foaia de dafin și boabele de piper prinse într-o strecurătoare dublă pentru ceai, sau un săculeț, pentru a fi scoase cu ușurință la sfârșit. Se adaugă și cantitatea de apă dorită. Eu am pus 5 l de apă. Când s-au fiert zarzavaturile, se scot și se dau deoparte (în rețeta originală acestea se aruncă). Apoi se adaugă în ciorbă pleurotusul tăiat în șuvițe potrivite.
Separat se răzuie un morcov și se călește cu o lingură de ulei. Am procedat în acest fel pentru a da o culoare plăcută, galbenă, ciorbei. (Am ales această variantă pentru a evita folosirea celor 6 gălbenușuri din rețeta originală.) Morcovul călit se adaugă peste zarzavaturi împreună cu o ceașcă de supă și se blendează împreună. Sosul rezultat se toarnă înapoi în ciorbă și se adaugă și usturoiul zdrobit. (În rețetă originala se folosea o căpățână întreagă, dar mie mi s-a părut exagerat.)
Se adaugă și sucul de lămâie, se mai dă un clocot și se lasă la răcit.
După vreo oră, când ciorba s-a mai răcit, se amesteca oul cu smântâna, se bat bine, și se adaugă treptat câte o lingură de zeama din ciorba caldă. Apoi, acest amestec se toarnă în oala de ciorbă și se amestecă cu grijă.
Se servește cu ardei iute și gogoșari în oțet tăiați șuvițe și puse direct în farfuria cu ciorbă. Se poate adăuga și puțin pătrunjel verde tocat, deși rețeta originală spune că nu are ce căuta.

Poftă bună!