Salata de icre, cunoscută și sub numele icre bătute, este un mod vechi de preparare a icrelor originare din pește de apă dulce, aplicat și în zilele noastre, în mod diferit, în multe țări europene.
Conservarea icrelor cu ulei este cunoscută deja din timpurile Imperiului bizantin.[1] Modul de prepare s-a menținut în țările balcanice, în majoritate sub numele Tarama, ca de exemplu în Grecia sau Turcia.
În aceasta ocazie va voi prezenta 4 variante vegane de icre : 2 tipuri de salate și 2 tipuri de caviar.
1.SALATĂ DE ICRE DE AMARANTH
Amaranthul (la fel ca hrișca si quinoa) este o pseudocereală care nu conține gluten. Se prezintă sub forma unor bobițe foarte mici si fine, de culoare gălbuie. Asta le face să și arate ca și icrele de pește, mai ales după ce au fost hidratate și fierte. Amaranthul este bogat în antioxidanți, fibre, minerale, calciu, magneziu, fosfor și fier. De asemenea, este o sursă bună de acizi grași polinesaturați și conține vitamina E în aceeași măsură ca uleiul de măsline.
INGREDIENTE :
150 gr amaranth
85 gr maioneză vegană (de tofu sau lapte de soia)
1 ceapă mică roșie
1 l-ță suc de lămâie (sau după gust)
Sare după gust
Amaranthul se pune la hidratat 10-12 ore (de seara pe dimineața.)
Se clătește puțin și se pune la fiert cu 400 ml apă și sare și se fierbe aproximativ 30 de minute.
Apoi se strecoară cu o strecurătoare deasă și se clătește cu apă rece pentru ca să se răcească și boabele să rămână curate.
Se amestecă cu maioneza și ceapă tocată mărunt. Se adaugă sucul de lămâie și sare după gust.
Se pot servi cu pâine, cu pâine prăjită, biscuiți sărați sau în coșulețe de aluat fraged.
***
2.SALATĂ DE ICRE DE CHIA
Chia (pronunțat în română [tʃia]), sau Salvia hispanica, cunoscută și sub denumirea de chia mexicană este o specie de plantă cu flori din familia Lamiaceae, originară din zona centrală și sudică a statelor Mexic și Guatemala. Semințele de chia conțin substanțe nutritive care au beneficii importante pentru sănătate.
Semințele de chia sunt semințele negre-gri ale plantei Salvia Hispanica, înrudită cu menta și originară din America de Sud.
Semințele de chia au fost un aliment important pentru azteci și mayasi încă din cele mai vechi timpuri. Ele erau apreciate pentru capacitatea lor de a furniza energie de lungă durată. De fapt, „chia” este cuvântul mayaș care înseamnă „putere”.
În ciuda istoriei lor vechi, doar recent semințele de Chia au fost recunoscute ca un superaliment modern.
Semințele de chia au un bogat conținut de vitamine și minerale, antioxidanții, fibre, proteine, acizi grași omega 3.
Aici vă voi prezenta două variante :
2a. – cu maioneză de lapte de soia sau tofu
2b.-cu maioneză de caju
2a. Ingrediente :
100 gr chia
100 ml apă
100 gr maioneză (de lapte sau tofu)
1 ceapă mică roșie
1 l-ță suc de lămâie
Sare după gust
Se pun la hidratat semințele de chia cu apă 10 minute.
Se prepară maioneza.
Se toacă mărunt ceapa.
Se amestecă toate ingredientele.
Se poate servi cu pâine, pâine prăjită, biscuiți sărați, pâine uscată la cuptor.
*
2b. Ingrediente :
200 gr caju ( hidratat minim 6 ore)
2 lg ulei
Sucul de la o lămâie
300 ml apă
100 gr chia
1 ceapă roșie, mică
Se hidratează nucile de caju cu o seară înainte.
Se pun în cană de blender împreună cu uleiul, lămâia, apă și sarea. Se blendează bine. Va deveni un amestec asemănător cu o smântână fluidă.
In acest amestec se pun la hidratat semințele de chia 15 minute. Acestea vor absorbi apa din amestec și își vor mări volumul.
Apoi se va adauga ceapa tocată mărunt.
***
3.CAVIAR
Tapioca, foarte cunoscută şi sub numele de yuca, este un amidon delicios extras dintr-o plantă numită Manioc (cassava), originară din zona sud-americană. Are rădăcini sub formă de tuberculi care conţin aproximativ de două ori cantitatea calorică a cartofului, o rădăcină de 100 gr având 160 de calorii. Cu toate acestea, este mai bogată în proteine decât cartoful şi alţi tuberculi asemănători acestuia, cum ar fi yam (un fel de cartof dulce), taro etc.
De menţionat toxicitatea ridicată a acestui tubercul; deoarece conţine mici cantităţi de glicozide cianogene (cianuri) acesta nu ar trebui consumat niciodată în stare crudă. De asemenea, dacă este incorect preparat poate fi destul de otrăvitor pentru organism. Pentru a-i elimina toxicitatea este suficient să fierbem bucăţile tăiate până când devin moi.
Cel mai adesea, în toate părţile lumii, găsim yuca servită prăjită (precum cartofii), ca supă sau ca preparate de bază cu cimbru. La noi o găsim în magazinele de tip Plafar sub formă de perle mici obţinute din pulpa tuberculului, sub denumirea de Tapioca, care poate fi gătită sub formă de budinci şi deserturi.
Un aspect important al acestei plante este lipsa glutenului, astfel că tapioca este foarte des folosită în mâncărurile fără gluten ca agent de îngroşare, înlocuind umpluturile pe bază de făină – aceasta fiind periculoasă pentru persoanele care suferă de boala celiacă.
De ce ar trebui să consumăm tapioca? Printre beneficiile aduse de tapioca în organism putem da ca exemplu îmbunătăţirea digestiei, a circulaţiei sângelui, reducerea colesterolului, menţinerea sănătăţii inimii, prevenirea bolii Alzheimer, a diabetului, a malformaţiilor congenitale, de asemenea, protejeazăi densitatea minerală a oaselor, ajută la creşterea numărului de globule roşii din sânge.
Toate acestea sunt posibile datorită compoziţiei sale unice de carbohidraţi, vitamine, minerale şi compuşi organici, incluzând un nivel foarte scăzut de grăsimi saturate, colesterol şi sodiu. Mai mult, tapioca conţine vitamine din complexul B, precum şi fier, magneziu şi calciu; o cană conţine aproape 45% din cantitatea zilnică recomandată de carbohidraţi.
Caviarul este o delicatesă de pe mesele bogaților, pentru că de obicei este un produs destul de scump.
Dar dacă ești vegetarian sau vegan, nu înseamnă în niciun caz că trebuie să te privezi de asemenea delicii. De aceea vă voi prezenta două variante de caviar vegan:
Negre (ca și cele autentice de sturion) și
Roșii (ca și cele autentice de somon).
Fiți siguri că vor arăta absolut fenomenal pe o masă de sărbătoare, veți crea o atmosferă de înaltă clasă și îi veți lăsa cu gura căscată pe invitații voștri.
Ingrediente :
120 gr perle de tapioca
2 l apă
4 lg sos negru de soia
4 lg sos maroniu obișnuit de soia
Se pune apa la fier. Când aceasta a ajuns la punctul de fierbere, se adaugă perlele de tapioca în ploaie amestecând cu un tel. Se fierb aproximativ 15 minute amestecând din când în când, ca să nu se lipească de fundul vasului. Prin fierbere devin transparente cu un punct alb în mijloc și își măresc volumul.
Se iau de pe foc, se strecoară, și cu tot cu strecurătoare se trec prin jet de apa rece. Aceasta se face pentru a fi răcite și să se limpezească de amidonul lăsat în apa de fiert și care le ține lipite.
Se împarte cantitatea în două boluri și în fiecare bol se pun cele 4 linguri de sos de soia (într-unul negru și în celălalt maro). Se lasă așa minim 12 ore(de seara pe dimineața).
Se pot servi pe felioare mici de pâine uscată în cuptor unse cu unt vegan, sau avocado.
Se pot decora cu frunza de pătrunjel sau mărar, cu bucatele de gogoșar în otet, sau fiecare după imaginație.
Se servește cu un pahar de must alb, cu cuburi de gheață.
Și dacă a doua zi după masa festivă v-au mai rămas, se pot amestecă cu maioneză, lămâie și ceapă tocată, și veți avea o super – salată de icre, de tip caviar.
Gertrude's Kitchen 