PARIZER VEGAN DE CAJU

Originile parizerului se regăsesc în perioada antică pe teritoriul cu nume diverse Felsina (perioada etruscă) sau Bononia (în perioada romană) – astăzi cunoscut sub numele de Bologna – pe când aşezările bogate în păduri de stejar ofereau cea mai gustoasă ghindă porcilor locali, atât celor sălbatici, cât şi celor domestici.

Mortadella Bologna face parte din categoria mezeluri, având cu un exterior oval sau o formă cilindrică şi o consistenţă compactă, non-elastică. Atunci când este feliată, suprafaţa este de obicei netedă, de o culoare roz deschis uniform, iar felia trebuie să conţină mici pătrăţele albe perlate ale ţesutului gras, bine distribuite şi compactate cu pasta.

În diferite ţări din Europa Centrală şi de Est, foarte multe tipuri de cârnaţi se fabrică din carne foarte fin măcinată, de obicei, din păsări de curte, carne de porc sau de vită. Aceștia se deosebesc de mortadella prin condimentaţia predominantă cu usturoi şi prin faptul că nu conţin acele bucăţi de grăsime. De asemenea, sunt cunoscuţi sub denumirea comună Pariser sau Parizer (sau cârnat parizian).

Etimologia denumirii utilizate şi astăzi, la noi, nu este cunoscută, dar se presupune că provine de la o traducere în limba germană a unor mezeluri franceze sau cârnaţi Lyonese. O altă ipoteză ar fi traducerea germană într-o versiune locală a denumirii austriece Extrawurst. Pariser Wurst, uneori prescurtat simplu Pariser reprezintă o variantă a austriacului Extrawurst, cârnatul parizian deosebindu-se de cel austriac prin faptul că este fabricat din carne mai slabă şi cu mai puţină grăsime.

În continuare voi prezenta o variantă vegană a parizerului clasic. Este un aperitiv foarte gustos, aspectos, care poate însoți și cele mai pretențioase platouri în ocazii speciale.

Ingrediente :
200 gr caju hidratat cel puțin 8 h
600 ml apă
4 lg agar-agar
3 lg drojdie inactivă
2 lg suc de lămâie
3 lg pastă de roșii
1/4 sfeclă roșie coaptă sau fiartă
1/2 l-ță praf de usturoi
1/2 l-ță piper
1/2 cimbru
1/2 l-ță boia afumată
1 lg ulei
1 l-ță sare
Opțional: bucățele de ardei copt, sfeclă roșie, măsline verzi sau negre, orez fiert, perle de tapioca fierte, etc(dupa gustul și imaginația fiecăruia)

Se pun la hidratat nucile de caju cu o seară înainte.

Înainte de a începe prepararea parizerului se pregătesc recipientele în care se va turna amestecul pentru solidificare. Acestea se ung în interior cu puțin ulei.

Se pun în cana blenderului nucile de caju, 200 ml din cantitatea totală de apă, drojdia inactivă, sfecla, pasta de roșii, sucul de lămâie și sarea. Se blendează bine astfel încât să rezulte o pastă fina și cremoasă. Se gustă amestecului și se mai ajustează după plăcerea fiecăruia.

Separat, într-o crăticioară se pune restul de apă (350 ml din cantitatea totală) și condimentele.Se lasă că sa dea un clocot pentru ca să infuzioneze bine condimentele și sa iasă gustul din ele.

Apoi in ultimi 50 ml de apă se adaugă agar-agar se amestecă bine și se toarnă peste condimentele infuzionate. Se pune pe foc mediu amestecând continuu cu un tel. După ce începe să fiarbă se mai ține pe foc la fiert 2-3 minute, amestecând continuu, până devine o pastă omogenă, ca și o miere groasă.

Se toarnă repede peste amestecul din blender și se blendează câteva secunde. Acum se pot adaugă obțional măsline ardei, sfecla tăiate bucățele. Se amestecă totul și se toarnă conținutul în recipientele pregătite la început. Trebuie să se lucreze foarte repede pentru că amestecul se coagulează imediat.